Aceasta era o nouă amenințare care îi pândea, ceva ce nu puteau explica; și astfel, firesc, a stârnit în ei teamă superstițioasă.

Durerea este un dar. Fără durere, umanitatea nu ar cunoaște nici frica, nici mila. Fără frică, nu ar putea exista umilință și fiecare om ar fi un monstru. Recunoașterea durerii și a fricii în ceilalți naște în noi mila, iar mila este umanitatea noastră, răscumpărarea noastră. — Dean Koontz, Velocity Frica este bună. Ca și durerea, ne avertizează asupra pericolului. Mă întorc de la „libertatea de teamă” pe care Roosevelt a fluturat-o ca fiind dezirabilă: ar fi potrivit statului să mă reducă la o complacență bovină. Ca și durerea, însă, frica are nevoie de disciplină pentru a conține sau controla panica sau paralizia. — Felipe Fernández-Armesto Într-adevăr, mulți sunt păcăliți, dar dintre toți păcăliții, niciunul nu este atât de fatal de păcălit ca cel care trăiește în frica nejustificată de a fi păcălit. — Thomas Carlyle, Heroii și adorarea eroilor Am auzit un plâns în noaptea aceea și am auzit un râs după aceea. Dacă nu pot să uit asta, nu voi mai putea să dorm niciodată. — M. R. James, "Count Magnus", din Ghost Stories of an Antiquary (1904) Frica este inevitabilă, trebuie să accept asta, dar nu pot lăsa să mă paralizeze. — Isabel Allende, The Sum of Our Days: O memorie (2007) Poate că viața nu e decât... un vis și o teamă. — Joseph Conrad, Sub ochii Occidentului (1911)

Zâmbetele sunt temelia frumuseții.— Tarzan al maimuțelor (1912) Am fost întotdeauna înclinat să caut aventură și să cercetez și să experimentez acolo unde oamenii mai înțelepi ar fi lăsat lucrurile așa cum sunt.— O prințesă a lui Marte (1917) Dar metafora, oricât de poetică, n-a înmuiat niciodată un gât uscat.— Pământul uitat de timp (1918) Mă puteam lovi de mine însumi pentru snobul și canalul pe care gândurile mele mi le-au dovedit—eu, care m-am mândrit întotdeauna că nu eram nici unul, nici celălalt!— Oamenii pe care i-a uitat timpul (1918) Așa gândea Bradley – și așa gândim majoritatea dintre noi; nu în funcție de ceea ce ar putea fi posibil, ci în funcție de ceea ce a căzut în sfera experienței noastre.— Din prăpastia timpului (1918) Când am început să scriu aveam 35 de ani și eșuasem în toate întreprinderile pe care le încercasem. Cea mai bună explicație este că aveam nevoie de bani.— Cum am scris cărțile Tarzan (1929)