Gertrude Bell

Gertrude Margaret Lowthian Bell a fost o scriitoare, călătoare, ofițer politic, administratoră și arheologă britanică. Și-a petrecut o mare parte a vieții explorând și cartografiind Orientul Mijlociu, devenind influentă în formularea politicii imperiale britanice ca arabistă, datorită cunoștințelor sale despre regiune și a contactelor create în timpul călătoriilor sale extensive. A fost foarte apreciată și de încredere de oficialii britanici, ceea ce i-a conferit o mare influență. A participat atât la Conferința de Pace de la Paris din 1919 (pe scurt), cât și la Conferința de la Cairo din 1921, care au ajutat la stabilirea granițelor teritoriale și a guvernelor Orientului Mijlociu postbelic, în contextul împărțirii Imperiului Otoman. Bell credea că impulsul naționalismului arab era de neoprit și că guvernul britanic ar trebui să se alieze cu naționaliștii, nu să se opună acestora. Alături de T. E. Lawrence, a susținat state arabe independente în Orientul Mijlociu după prăbușirea Imperiului Otoman și a sprijinit instalarea monarhiilor hasemite în ceea ce astăzi sunt Iordania și Irak.