Teoria Cunoaşterii în concepţia Goetheană despre lume , Rudolf Steiner


Scrisă între anii 1884–1885 şi publicată prima oară în 1886, lucrarea, operă de tinereţe a lui Rudolf Steiner, este concepută în contextul studiilor sale asupra lucrărilor filosofului german şi al activităţii de editare a scrierilor lui Goethe de ştiinţe ale naturii. Urmărind concepţia goetheană despre lume şi viaţă, pe care o consideră forţa motrice a întregii creaţii a filosofului german, Rudolf Steiner a fost absorbit de o viziune asupra lumii care completa şi amplifica propriile cercetări referitoare la epistemologie, interfaţa între ştiinţă şi filosofie, teoria cunoaşterii lumii şi a sinelui, concepţie sintetizată în 1924 în lucrarea Teze antroposofice. În acest volum succint, Rudolf Steiner îşi expune concepţia şi explică cum se poate transcende gândirea pentru a ajunge la observarea gândirii în sine. Teoria cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume este o lectură obligatorie pentru a înţelege lucrările fundamentale ale lui Rudolf Steiner.
Noua