Doua spalari pe cap

Doua spalari pe cap , Mircea Daneliuc


De ce nu mă sună? Nu-mi place că s-a dus la Horia ăsta. Nu că are un aer idiot? Doctor de dinţi şi se dă important de parcă ar fi nu ştiu ce pizdolog. Un aer, aşa, că dac-o ştie în gură, o ştie el peste tot, mai bine ca mine. 'Guriţa mare, mare, mare, mare...“ Un şmecher. Repară măsele pe la televiziuni ca să-i facă reclamă mascată. Acum, un clip la pastă de dinţi. Unde crezi că vin ăia cu aparatele? În cabinetul lui, evident. Cine stă figurantă, pe scaun, cu gura deschisă de i se vede până la omuleţ?... Ce mă enervează e că-l ştiu din liceu, l-am umplut de pantofi refuzaţi. Stilul ăsta de vorbit în doi peri... Cu bancuri din alea. Îmi lasă impresia greţoasă c-o adulmecă de faţă cu mine. Nu numai cât am fost tineri, şi-acuma, când suntem la o vârstă şi-i conferenţiar. Iei vreun ban, o întreb, din toată chestia asta? Ce ban, îl ajut la publicitate! Păi, nu eşti tu fraiera lui? Guriţa mare, mare, mare, mare, mare, mare... Stomatolog. Miroase infernal, a dentist. Un ginecolog, înţeleg, ăştia văd cantităţi, se scrântesc cu timpul la cap. (Blatul)
Noua